Dansul pinguinului 

7 Octombrie 2009 

Pentru cine nu e familiarizat cu lumea rafinata şi elevata a nunţilor şi cumetriilor de pe la noi, “dansul pinguinului” e un fel de ţopaiala ritmica şi amuzata, in şir indian – şi care se practica atunci cand participanţii la eveniment au ajuns la gradul de ilaritate si ebrietate corespunzator. Succesiunea de paşi e ceva de genul: doi in dreapta, cu piciorul in cauza, doi la stanga, ţop in faţa, ţop in spate, ţop-ţop-ţop in faţa.

Bine-bine, o sa spuna cineva, dar care e legatura subtila cu universul trainingurilor şi al consultanţei şi cu perioada crizei? Ma tem ca legatura nu e deloc subtila, ba dimpotriva.

Asemeni participanţilor la dans, marile companii par sa se fi imbibat, in ultimele luni, cu alcoolul vorbitului despre criza. Dupa ce gradul de excitaţie a crescut mulţumitor, treaba care a durat cam un trimestru, nuntaşii – a se citi deţinatorii de bugete – s-au pus pe dansat…

Doi spre dreapta, doi spre stanga. Traducere: nu ştim ce vom face anul acesta, s-ar putea sa nu avem bani pentru traininguri, nu mai investim in nimic care nu e direct productiv şi imediat vizibil, etc.

Ţop in faţa. Traducere: Ne-am lamurit ca exista o componenta pronunţata a crizei care este doar psihologica, autogenerata, aşa ca hai sa revenim pe baricade. Furnizorii, la apel! Avem de facut cate-n luna si-n soare, dar atenţie, cu bani puţini, ca e criza! Dupa modelul caragialesc, vreau bomboane cu gust de baloane şi-n care sa sufli ca-n nişte tromboane, furnizorii de training au inceput sa-şi bata capul in fel şi chip pentru a inghesui in cate doua zile de program un curs de vanzari, unul de leadership şi ceva abilitaţi de prezentare – dar şi cu muulte, foaarte muulte exerciţii practice!

Ţop inapoi. Generat de eşecul etapei anterioare. Decidenţii incep sa realizeze ca banii daţi cu zgarcenie, pe programe inghesuite şi facute pe genunchi, ca sa incapa in bugeţele cheltuite cu frica, se vor razbuna. Lipsa de rezultate se rasfrange asupra tuturor celor implicaţi, de la vladica la opinca. Apa la moara data detractorilor formarii in intreprinderi şi incredulilor de profesie: “Pai sigur, n-au fost rezultate cand se cheltuia mult pe traininguri, nu sunt nici acum, cand se cheltuie puţin. Hai sa nu mai cheltuim deloc!”

Umila sugestie pentru etapa de varf a dansului (triplu ţop in faţa): identificare riguroasa a nevoilor de formare in interiorul companiei, facand apel la specialişti; selectare a furnizorilor luand in calcul şi altceva decat preţul ofertat cel mai mic; follow-up in teren cu participarea directa a unui consultant din partea furnizorului. Final apoteotic recomandat: constituire de proceduri interne, la nivel de comportament, atitudini şi tehnici aplicate, pe baza bunelor practici identificate in timpul sesiunilor de follow-up.

Cine are urechi de auzit, sa auda!

La inchiderea ediţiei: Ioana, 3 ani şi 2 luni.

“Tati, dar pinguinul cine e?”

Dan Carciumaru