„Maturitatea” pietei de training 

11 Septembrie 2009 

Daca ai taria sa stai stramb si sa judeci drept, nu te poti impiedica sa nu surazi amar cand citesti prin diferite publicatii de specialitate – in format electronic sau clasic – declaratiile actorilor din piata de training.

Fara cifre, fara analize de piata fundamentate sau previziuni cat de cat coerente, citesti asertiuni de genul „piata a ajuns la maturitate”, liderii din companii sunt din ce in ce mai „constienti” de importanta dezvoltarii oamenilor si asa mai departe. Iata realitatea vazuta prin ochii prestatarului de training, la interfata dintre asteptarile managementului, obiectivele de business si perceptia participantilor la programul de formare: ceata si confuzie – si o perpetua oscilare intre autosuficienta si neincredere in solutiile „de gata” si paradigmele „din afara”.

Eterna problema in companiile romanesti (si nu numai): ruptura dintre viziunea si strategia formulate la top, pe de o parte, si punerea in practica la nivel de actiune concreta, cu rezultat palpabil, de cealalta. Responsabilii aparenti: middle managerii, de-a valma! Explicatia pare simpla (asta, in cazurile fericite in care se incearca o analiza...). Nu avem scoala cu traditie, nu avem manageri „de profesie”. Suntem inca in situatia in care, asemanator promovarii interne dintr-o fabrica, cel mai cel dintre meseriasi e ridicat la rang de vataf peste palmasi. Problemele inerente acestui tip de functionare includ, printre altele, acceptarea din partea fostilor colegi, intelegerea si asumarea noului rol de catre proaspatul promovat, varii dificultati in comunicarea ierarhica, precum si zelul managerului de linie, sau al „tanarului” middle manager de a-si impune autoritatea – investind cateodata pentru aceasta energii demne de o cauza mai buna.

Am spus „responsabilii aparenti”. Nu cred sa ma insel foarte tare, daca iau in considerare faptul ca performanta se defineste ca vectorul dat de intersectia a trei zone fundamentale in activitatea profesionala a oricarui individ: cunostintele si abilitatile; motivatia; cunoasterea si intelegerea asteptarilor celor de care depinzi. Iar pentru aceasta intelegere a asteptarilor, responsabilitatea e intotdeauna a celui care le formuleaza, adica a superiorului ierarhic !

Numeroase consecinte si linii de analiza decurg din cele de mai sus. Am sa ma opresc in aceste randuri doar la cateva. De pilda, la consideratiile urmatoare: cum sa pretinzi middle managerilor claritate si responsabilitate in trasarea sarcinilor catre angajati, cum sa le pretinzi sa asigure deopotriva sprijin si control pentru angajati, daca lor insile nu li se aplica acelasi tratament ?!

Sus, turnul de fildes. Mai pe la mijloc, conceptii de tipul „o iau si eu de mai sus, le-o dau (ceva mai apasat) si eu la aia de jos”. La baza piramidei, cum spuneam, oscilare intre autosuficienta si confuzie.

„Maturitatea” pietei de training in Romania se va instaura atunci cand liderii de companii vor chema actorii mari din piata in jurul unei singure mese, cu urmatoarea declaratie de deschidere: „Fratilor, iata viziunea mea. Iata problemele identificate in intern, la nivelul oamenilor. Aveti liber sa va faceti propria analiza, doar sa-mi spuneti de ce aveti nevoie. Astept sa-mi puneti pe aceasta masa un pachet de solutii, pana luni 23 luna cutare, la ora 10:00. Succes!” 

Dan Cârciumaru